Semizeu, în stare de urgenţă

: Cornel Groza

Anatomic şi la drept vorbind, electoratul lui Obama nu e nici de stânga nici de dreapta ci se situează undeva pe la buric. În definitiv, preşedintele american ilustrează nemaipomenit una dintre obiecţiile cele mai puternice aduse democraţiei, în general, respectiv aceea a tiraniei numărului. Dacă preşedintele SUA va încerca să-şi îndeplinească neabătut toate promisiunile electorale, va sfârşi fie complet izolat, fie, chiar mai rău, asasinat. Cei care mă citesc ştiu că nu-mi plac exagerările, dar, istoria americană demonstrează că mai toate personalităţile care au venit în arena publică împinse de un enorm val de popularitate, au sfârşit prost. Chiar şi aşa, pericolul cel mai mare provine de la partizani şi nu de la duşmani iar Obama riscă să se sufoce politic tocmai din cauza puternicelor şi fierbinţilor îmbrăţişări de simpatie. Am urmărit, în parte, grandiosul spectacol (peste patru ore) de la Lincoln Memorial, spectacol cu care a debutat investitura preşedintelui. În ciuda faptului că la manifestare a participat toată floarea celebrităţilor americane, ea a fost o destul de plicticoasă chemare la unitate, care, dincolo de fast, reclamă o anume îngrijorare a noii administraţii. Acest semizeu al democraţiei (statisticile arată că dacă alegerile s-ar fi desfăşurat pe plan planetar, el ar fi obţinut 90 % din sufragii) a declanşat aşteptări nemaipomenite şi în planul politicii internaţionale. De asemenea, e greu de presupus că acestea vor putea fi întrutotul satisfăcute. Campionul democraţiei vine la Casa Albă pe un cal ale cărui harnaşamente costă deja prea mult. Sumele cheltuite în campania electorală dar şi cu prilejul instalării sunt faraonice. Mai mult, manifestarea l-a obligat, prin amploare, pe preşedintele în exerciţiu să declare „stare de urgenţă” în Districtul Columbia...o bună parte dintre aceşti bani au fost obţinuţi de la contribuabilul de rând, oricine putând dona chiar şi un singur dolar în vederea susţinerii preşedintelui. Dar, America este ţara unde dacă dai un ban, stai în faţă. Toţi aceşti mărunţi contribuitori vor avea pretenţiile lor faţă de noua administraţie, pretenţii care vor fi imposibil de satisfăcut din cauza unui sistem evident mai puţin dispus la acest entuziasm cvasi-devastator. Eu unul privesc cu îngrijorare acest experiment, căci, da, este un experiment. Alegerea unui preşedinte de culoare va pune la grea încercare mult lăudatul sistem american al lui „political corectness”. De data aceasta nu vom avea de a face doar cu un experiment izolat, aplicat doar asupra unei anumite colectivităţi, reduse numeric, ci cu o tentativă de implementare naţională ale cărei rezultate s-ar putea să pună sub un important semn de întrebare întreaga valoare practică a întreprinderii. Pretenţiile susţinătorilor noii administraţii de a inaugura o nouă cale, nu doar pentru America, ci pentru întreaga planetă (pretenţii care, în treacăt fie spus contrazic idealul democratic extrem de generos pe care se bazează întreaga ideologie a administraţiei) vor fi, probabil, unul dintre cele mai serioase obstacole în calea reuşitei.

Despre autor: