Porcul de anul viitor

: Corespondent

Mă opreşte într-o zi un veteran pensionar, şi mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr un porc de vreo 150 de kilograme; că-l dă ieftin ca braga, doar 200 de parai. Vreau, zic eu hotărât, mâine să aduci porcul, că-ţi dau banii.
Păi nu aşa m-am gândit, zice rezervistul. Tu dai banii azi şi eu îţi dau porcul la Crăciunul viitor. Mă, tu eşti sărit? Cine a mai auzit de astfel de târg? Nu-s sărit deloc, stai să-ţi povestesc ce-am păţit.
Mă duc într-o zi la spital, că aveam nişte junghiuri. După vreo 5 ore de aşteptare, îmi vine şi mie rândul la consultaţie. Mă dezbrac în pielea goală, se uită doctorul ăla la mine, mă pune să scot limba şi să sar într-un picior, apoi mă anunţă că musai trebuie să mă taie. Când? - întreb eu. Asta nu ştiu exact, că-s tare ocupat, dar mâine să vii să te internezi.
A doua zi dimineaţa mă internează; primesc un pat şi o pijama, mă instalez confortabil şi mă pun pe aşteptat citind gazete. De câte ori intra doctorul în salon, îi consulta pe ceilalţi pacienţi, dar pe mine nici nu mă băga în seamă; se uita la mine ca la ceas.
Trec aşa câteva zile, unii pacienţi pleacă din salon, vin alţii noi, iar eu tot în pat, ghiorăindu-mi maţele de foame, că ne hrăneau cu ceai şi zeamă chioară.
Mă hotărăsc să iau taurul de coarne, şi atac frontal, întrebându-l pe doctor de ce nu mă operează. Mă, eu de tăiat te pot tăia, dar n-am ac şi aţă să te cos la loc. Bănuiesc că nu vrei să rămâi deschis. Nu, asta chiar nu voiam.
O sun pe nevastă să cumpere ac şi aţă. A doua zi, îl anunţ triumfător pe doctor că am făcut rost de ceea ce lipsea. Degeaba, zice ăla, s-au terminat şi bisturiele, şi mănuşile, şi toate. Mai aşteaptă.
Unu din patul vecin îmi zice, când pleacă doctorul, că şi dacă fac eu aprovizionarea la tot spitalul, tot neoperat rămân, până nu sar la cap. Da eu am asigurare medicală. Poţi să te ştergi la fund cu ea, aia foloseşte doar să intri în spital, n-are nicio treabă cu operatul.
Ce puteam face? Când apare doctorul, anunţ că am ceva de comunicat între patru ochi. Mă cheamă în biroul lui, întreb cât face chestiunea, iar el zice scurt: 300 de parai. Când ai bănuţii te operez. Pa. Apropo, vrei cu anestezie sau pe viu? Cu anestezie, normal, răspund îngrozit. Atunci să aduci şi 50 de parai la colegul anestezist.
Mă externez, vând porcul, peste o săptămână, iar în acelaşi salon, pregătit de operaţie. Doctorul era parolist; nici nu a trebuit să mă mai rog de el, că m-am şi trezit în sala de operaţie. Dau plicul la anestezist (ăla nu lucra decât cu banii jos), şi încep ei cu munca.
Când mă trezesc din anestezie, eram cam turmentat, dar altfel totul era în regulă. O asistentă mă anunţă că mă cheamă şeful. Dar nu pot să umblu zic eu, că-s operat. Lasă că te duc cu căruciorul.
Doctorul tolănit pe pat. Îi dau eu plicul, ăla-l deschide, studiază atent conţinutul şi zice că lipsesc 200. Păi cum aşa? Mi-aţi spus 300 fix. Da, da’ s-a scumpit. Păi n-am alţii, domn’ doctor. Mi-am vândut porcul să fac rost de ăştia.
Bă, dacă ştiam, te operam de 300 de parai, nu de 500, zice furios. Rămâi dator cu 200. Să-i aduci când vii să-ţi scot aţele. Te scriu aici în catastiful de datornici. Semnează!
Păi n-am de unde să fac rost. Mai vinde un porc, zice el. De unde alt porc, că am avut doar unul. Vinde-l pe ăla de anul viitor.
Acum înţelegi cum stă treaba? zice veteranul amărât. Oare găsesc pe careva cu care să fac târgul ăsta?

Infanteristu’

Despre autor: