Picioare scurte ale minciunii, braţ lung al legii

: Cornel Groza

Dl Săftoiu, fost consilier prezidenţial a adus grave acuzaţii preşedintelui României referitor la ascultarea ilegală a convorbirilor telefonice ale adversarilor politici. Eu unul nu-l cred pe acest domn. Întâi de toate, el a încălcat grav jurământul de confidenţialitate depus pe când era şef de serviciu secret şi chiar pe acela de consilier prezidenţial. Mă rog, aş putea trece cu vederea şi o astfel de ilegalitate, dacă ea ar servi nobilei cauze a democraţiei. Numai că nu prea cred asta. Iată şi care sunt argumentele mele. Dl. Săftoiu nu e la prima ocazie când îl ia gura pe dinainte. A mai făcut aşa ceva şi tot referitor la ascultări ilegale, afirmaţie care l-a scos de la şefia unui serviciu de informaţii. Mai mult, de ce a aşteptat atâta vreme acest domn? Între timp, relaţiile cu preşedintele nu numai că s-au răcit dar chiar s-au congelat de-a dreptul, soţia d-lui Săftoiu intrând în politică împotriva lui Băsescu. Eu unul nu aş trece uşor cu vederea ilegalitatea comisă de fostul consilier prezidenţial. Să ne amintim ce vânătoare de vrăjitoare a avut loc în România, legată de foştii securişti. Securişti care, cu puţine excepţii, n-au defectat şi nu şi-au trădat jurămintele, deşi erau într-un cu totul alt regim şi, poate, în acest fel ar fi obţinut unele avantaje. Aceasta ar trebui să ne spună ceva…În plus, faţă de acestea, dl. ex-consilier s-a trezit într-un moment anume, respectiv taman când s-au anunţat măsurile noi de protecţie şi de înregistrare a convorbirilor telefonice şi altor informaţii transmise/primite prin Internet. Acest anunţ a inflamat (după mine cam degeaba) opinia publică şi s-a considerat că e taman bine să-i mai fie aruncată o acuzaţie preşedintelui. De altfel, administraţia prezidenţială a negat vehement această acuzaţie. O altă probă indirectă a nesincerităţii fostului consilier e şi faptul că dânsul a revenit, de o manieră substanţială, asupra declaraţiei sale, lucru pe care l-a făcut şi data trecută, când s-a trezit vorbind în faţa unei comisii parlamentare. Astfel, am aflat că preşedintele n-ar fi folosit drept confidentă chiar persoana d-lui Săftoiu (cum acesta din urmă a afirmat iniţial) ci că dl. Săftoiu ar fi aflat din presă astfel de informaţii confidenţiale pe care le-ar fi deţinut preşedintele, în urma interceptării ilegale a convorbirilor telefonice. O acuzaţie directă şi extrem de gravă s-a transformat, peste noapte, într-o simplă presupunere. Dar, petarda a fost lansată, sub numele de bombă adevărată…Pentru toate aceste motive, sunt convins că dl. Săftoiu minte şi are, probabil, alte interese, atunci când aruncă cu noroi asupra preşedintelui. Asta ca să nu mai pomenesc de faptul că, dincolo de picioarele scurte ale minciunii, ar trebui să existe şi braţul lung al legii…

Despre autor: