Locul I pentru România la Olimpiada Tuleului

: Corespondent

Sătul de nopţile albe, omul nostru a înţeles că nu-şi mai poate găsi pacea sufletească decât dacă pune umărul la ridicarea nivelului de civilizaţie al acelor concitadini oropsiţi de soarta nedreaptă. Şi s-a pus pe treabă voiniceşte. Cu cei 300.000 de euro alocaţi proiectului civilizator, a cumpărat un teren imens în zonă şi a construit un palat măreţ, ultramodern, cu douăzeci de camere, piscină interioară şi exterioară, seră etc. În comparaţie cu această minunată construcţie, casele de la Platoul Corneşti nu erau decât nişte locuinţe foarte modeste.

Apoi a chemat pe întâiul psiholog din urbe şi l-a rugat să-l găsească pe cel mai inteligent locuitor de bordei din zonă. Pe baza unor teste extrem de savante, psihologul l-a identificat pe deşteptul aşezării, un destoinic căutător în gunoaie, respectat de întreaga comunitate. L-a luat pur şi simplu de mână, l-a dus în palatul cu pricina şi i-a spus, cu lacrimi de fericire în ochi:

- De azi înainte această casă îţi aparţine. Îţi urez fericire şi viaţă lungă!

Şi din momentul acela conştiinţa bogatului nostru s-a liniştit. Şi de atunci înainte a dormit ca un prunc îmbăiat. A ridicat el oare nivelul de civilizaţie în Valea Rece, prin minunata lui lucrare filantropică? Deloc. Şi-a rezolvat doar problema insomniilor. Dacă ar fi construit o baie publică, sau dacă în loc de vilă ar fi ridicat vreo 50 de căsuţe confortabile din lemn, altul ar fi fost efectul civilizator. Dar el a vrut neapărat palat.

Exact aşa gândesc şi diriguitorii învăţământului public românesc. Programa şcolară e gândită doar pentru olimpici. Ce contează că milioanele de elevi manelişti nu ştiu să calculeze aria unui dreptunghi (lucru care nu este exclus să poată fi util în viaţă)? Important este să avem câţiva olimpici care iau premii la concursurile internaţionale. Asta, în mintea lor, demonstrează calitatea, tradiţia şi înaltul nivel al şcolii româneşti. Decât să ştie cohortele de manelişti regula de trei simplă, mai bine să fie vreo zece inşi beton la logaritmi, integrale, geografia Patagoniei şi reacţii de cracare. Cine a auzit vreodată despre un profesor felicitat sau premiat de Ministerul Învăţământului pentru că în clasa lui ştie toată suflarea manelească să facă o medie aritmetică? Nimeni. Pentru că miniştrii felicită doar profesorii crescători de genii. De ce şi-ar mai bate profesorii capul cu elevul mediu sau slab?

Ministerul poate fi mândru cu olimpicii lui, în aceeaşi măsură în care un ţăran poate fi fericit nevoie mare că pe ogorul lui nu a crescut decât un singur fir de porumb, dar înalt de cinci metri, pentru care a luat premiul întâi la concursul internaţional „Cel mai lung tuleu din lume”.

Infanteristu’

Despre autor: