Legea maidanezilor

: Corespondent

Nu trece an în care zeci de mii de cetăţeni să nu fie muşcaţi, în România, de câinii fără stăpân. Anul trecut, doar în capitală, 7571 de bucureşteni au ajuns la spital, sfâşiaţi de colţii maidanezilor, conform datelor statistice oficiale de la Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş. Îngrijorat de această situaţie, prefectul capitalei a înaintat în Parlament un proiect de lege în care se prevede eutanasierea câinilor fără stăpân, dacă nu sunt adoptaţi în termen de şapte zile. După estimările Primăriei Bucureşti, pe străzile capitalei îşi fac veacul aproximativ 100.000 de maidanezi. Organizaţiile de protecţie a animalelor susţin că ar fi doar 40.000. Indiferent ale cui socoteli sunt cele corecte, un lucru este cert: câinii generează o mulţime de necazuri, nu doar în capitală ci în toată ţara. Oraşul nostru nu face nici el excepţie de la această regulă: oameni muşcaţi sau alergaţi de haite, parcuri şi străzi pline de excremente de câine, urlete noaptea etc. Dacă singura măsură prevăzută ar fi doar eutanasierea, în cazul în care câinii nu sunt adoptaţi, toţi maidanezii ar scăpa vii şi nevătămaţi de mâna lungă a legii, deoarece iubitorii lor i-ar adopta pe toţi, apoi le-ar da drumul iar în stradă. Lucru care s-a întâmplat şi până acum.
Dar acest proiect, spre deosebire de majoritatea celorlalte, are şi cap şi coadă. Măsura eutanasierii este, categoric, discutabilă. Dar alte prevederi sunt absolut minunate: cel ce doreşte să adopte mai mult de un câine va trebui să facă dovada că are spaţiu şi venituri suficiente şi, dacă locuieşte la bloc, să prezinte acordul asociaţiei de proprietari; câinelui adoptat i se va implanta un microcip, astfel încât stăpânul să poată fi identificat cu uşurinţă în situaţia în care animalul ajunge iar pe stradă, caz în care amenda poate urca până la 5000 lei; neînscrierea unui câine adoptat în baza de date a ecarisajelor va fi, de asemenea, sancţionată cu amendă usturătoare; şi, cel mai important lucru, persoanele ce vor hrăni câinii fără stăpân, în spaţiul public, vor fi amendate cu sume cuprinse între 2500 şi 3000 lei.
Nimeni nu doreşte moartea maidanezilor. Dar costurile întreţinerii lor în adăposturi sunt uriaşe. De unde bani pentru asta, mai ales în vremurile dramatice pe care le trăim? Bani nu sunt, iar câinii muşcă cu spor. Ce altceva se poate face cu ei? Am prefera, cu toţii, ca ei să fie adoptaţi. Cu siguranţă numărul iubitorilor de câini este mult mai mare decât cel al câinilor de pe străzi. Dacă acestor oameni le-ar păsa, cu adevărat, de bietele animale, în câteva zile nu am mai vedea nici picior de maidanez. De ce nu sunt toţi aceşti câini adoptaţi, de vreme ce atâţia oameni pretind că-i iubesc? Pentru că iubitorilor de animale le place doar să-i vadă în haite pe străzi, nu să-i îngrijească. Pentru că preferă să cumpere căţeluşi cu sute de euro, în loc să se murdărească cu cotarle agresive şi pline de purici. Până la urmă, singurul lucru pe care sunt dispuşi să-l facă pentru aceste animale este să le arunce o coajă de pâine. De ce nu există câini fără stăpân în ţările civilizate? Explicaţia este simplă: sunt adoptaţi.
Dacă legea ar prevede, pur şi simplu, uciderea câinilor străzii, interzicând adopţia lor, ar fi o monstruozitate. Însă, în forma în care se prezintă proiectul, protestele iubitorilor de animale sunt de neînţeles.

Despre autor: