Justiţia românească, în date (II)

: Vas-Gal Lorant

Continuăm prezentarea situaţiei actuale a justiţiei româneşti, conform unui studiu realizat de judecătorul Cristian Dănileţ, purtător de cuvânt al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR).
În cadrul sondajului de opinie la care făceam referire în ediţia de ieri a cotidianului nostru, domnul Dănileţ recunoaşte că „am vrut să aflăm şi nemulţumirile concrete al justiţiabililor, pentru a vedea ce trebuie îmbunătăţit.”
În acest sens întrebările vizau:
- şedinţa de judecată, ajungându-se la concluzia că este un număr prea mare de dosare 87% (această afirmaţie a fost făcută de magistraţi în mod constant în timpul protestului şi, iată, este însuşită de justiţiabili), clădirea are un spaţiu adecvat 60% (sediul Palatului de Justiţie din Oradea nu a fost reamenajat, banii de la Banca Mondială întârziind nepermis de mult);
- timpul de soluţionare a unui dosar: dosarele nu sunt soluţionate rapid 63%, durata de la înregistrarea dosarului până la primul termen este prea mare 69%; timpul alocat pentru discutarea dosarului este mulţumitor 61%; următorul termen este prea lung 63%;
- reforma sistemului: ar trebui un sistem de răspundere pentru greşeli profesionale 93% (doleanţa e legitimă, însă e clar că populaţia încă nu ştie că un astfel de sistem există deja), birouri de legal aid 91%, simplificarea legislaţiei 88%, emisiuni mass-media de explicare 79% şi introducerea unei materii juridice în licee 73% (toate aceste trei aspecte arată că populaţia resimte un nivel scăzut al educaţiei juridice), creşterea numărului magistraţilor 60% (un alt rezultat al protestului, căci este prima dată când din exteriorul sistemului se face această afirmaţie, cetăţenii înţelegând fenomenul de supraîncărcare; iar medierea poate fi o soluţie mai rapidă pentru descărcare).
Judecătorul Cristian Dănileţ scrie, pe blogul personal, că „de asemenea, am descoperit că cei mai nemulţumiţi de justiţie sunt cei care se judecă în penal şi cei care pierd cauze. Pentru că am realizat că încrederea în justiţie e direct influenţată de părerea asupra integrităţii personalului, am pus întrebări şi cu privire la corupţia din sistem (…) Am formulat mai întâi o întrebare generală, referitoare la percepţia de corupţie: 47% au declarat că justiţia e coruptă.
Apoi, am trecut la întrebările pe experienţa de corupţie. Am întrebat dacă cel intervievat sau cineva din familie a dat sau i s-a cerut mită – răspunsul a fost NU pentru 93% din cei intervievaţi. Pentru că e greu totuşi ca o persoană care ar fi dat mită să recunoască acest lucru, s-a pus întrebarea mai generală dacă cunoaşte alte persoane care au oferit atenţie şi răspunsul a fost NU pentru 79%.
Tot în legătură cu integritatea, am pus întrebări referitoare la relaţiile informale: 89% au declarat că nu au apelat la cunoştinţe sau prieteni pentru soluţionarea unui dosar, iar 76% au afirmat că nu ştiu pe cineva care să fi apelat astfel.
Iată aşadar din nou o diferenţă semnificativă între percepţie şi experienţă: în general (din auzite) au o părere despre justiţie, iar în particular (din propriul contact cu justiţia) au o altă părere. Ca urmare, am decis să aflăm care e sursa dezinformării justiţiabililor intervievaţi. Astfel, informaţiile despre justiţie se obţin 44% de la TV, 39% din presa scrisă, doar 12% de la persoane direct implicate, 9% de pe internet, 4% de la radio. Prin urmare, locul unde trebuie să ne adresăm pentru a furniza informaţii despre sistem pentru a ajunge la cetăţeni este TV.”
Având în vedere această realitate, pentru astfel de evaluări externe, trebuie avute în vedere mai multe aspecte, şi anume încrederea în justiţie trebuie testată la nivelul justiţiabililor şi nu a populaţiei, în general, trebuie analizată atât expectanţa faţă de ce se va întâmpla, cât şi satisfacţia faţă de ce s-a întâmplat într-un caz concret: încrederea e dată atât de mulţumirea faţă de serviciile prestate, cât şi de speranţa în corectitudinea serviciilor prestate şi a hotărârii ce se va da. De asemenea, trebuie vizată atât activitatea unui judecător într-un caz concret, cât şi modul de funcţionare al instanţei per ansamblu (adică activitatea de la sectoarele auxiliare ale instanţei şi activitatea generală a judecătorului în sala de judecată într-o şedinţă).
În afară de modul de desfăşurare a activităţii judiciare (care ţine de profesionalismul fiecărui judecător şi a fiecărui membru din personalul auxiliar de specialitate) trebuie analizate şi aspectele legate de integritatea personalului: cu cât speranţa că personalul nu e şi nu poate fi corupt e mai mare, cu atât încrederea în justiţie e mai mare. Nu în ultimul rând, încrederea în justiţie nu se rezumă la o hotărâre favorabilă: justiţiabilii se aşteaptă la o hotărâre dreaptă (corectă, legală), nu neapărat favorabilă.

Ce anume trebuie îmbunătăţit?

Judecătorul Cristian Dănileţ spune că „trebuie îmbunătăţită imaginea cu privire la activitatea instanţelor: la aceasta contribuie comportamentul judecătorilor în sală, comportamentul personalului instanţelor, funcţionarea generală a instanţelor, calitatea informaţiilor obţinute de la instanţă. Sunt necesare acţiuni atractive pentru populaţie, cu conţinut educativ-formativ şi găsite modalităţi de a forma legături apropiate între justiţie şi societate. Vehicularea informaţiilor trebuie să se facă în special prin TV. Astfel de sondaje trebuie repetate în mod regulat (...) Studiul a scos în evidenţă faptul că gradul de satisfacţie a populaţiei faţă de activitatea judiciară este ridicat, şi asta datorită modului în care ne comportăm în sală, felului în care ne pregătim şi cunoaştem dosarele.”

Despre autor: