Gigacaloria trânteşte piaţa imobiliară

: Corespondent

Automobilul personal, considerat în ţările civilizate un bun de strictă necesitate, precum frigiderul, televizorul sau maşina de spălat, a reprezentat, întotdeauna, pentru românii trăitori în România un lux. Şi nici nu putea să fie altfel, de vreme ce, în pieţele noastre de maşini, preţurile automobilelor second-hand erau de două-trei ori mai mari decât în Germania, mulţumită feluritelor taxe aberante pe importul de maşini la mâna a doua, impuse de guverne, la presiunea celor de la Dacia sau în goana după bani la buget. Acum, cu toate că piaţa geme de maşini bunicele scoase la vânzare pe mai nimic, la preţuri comparabile cu cele din Germania, automobilul, culmea, rămâne tot un lux. Nu din cauza preţului cu care se poate cumpăra, ci din cauza costurilor exorbitante pe care le implică deţinerea şi folosirea lui: combustibil, impozit, taxă de drum, taxe piperate de parcare, asigurări, service etc. În ţara noastră se întâmplă un fenomen paradoxal: indiferent că maşinile sunt ieftine sau scumpe, deţinerea lor reprezintă un lux. Iar dacă ţi s-a acrit de atâta lux, poţi scăpa de el doar vânzând maşina, cea de mers pe drum, la preţ de maşină de spălat. Şi nici măcar aşa nu e sigur că poţi scăpa de ea. Să nu mai vorbim de situaţia în care luxul respectiv implică leasing sau credit: plăteşti rate ca să crească iarba pe ea în faţa blocului.
Că maşina pentru care ai plătit acum doi ani un purcoi de bani nu mai valorează mai nimic, mai treacă meargă. Ai luat ţeapă. Asta e. Însă, necazul este că ceea ce s-a întâmplat cu maşinile, se pare, urmează să se întâmple şi cu locuinţele, exact din acelaşi motiv: întreţinerea lor devine imposibilă pentru marea majoritate a proprietarilor. Măsura anunţată de guvern, privind eliminarea subvenţiilor pe gigacalorie pentru cei racordaţi la sistemul centralizat, va duce la o creştere explozivă a sumelor plătite pentru încălzirea locuinţei şi pentru apa caldă. Vor putea face faţă acestor costuri persoanele care se descurcă şi acum foarte greu, adică marea majoritate a populaţiei - şomeri, salariaţi şi pensionari cu venituri mici - ? Categoric NU. Şi ce vor putea ei să facă? Ori să se debranşeze de la încălzire şi să sigileze robinetul de apă caldă, aşteptând, clănţănind din dinţi de frig, să îngheţe jegul pe ei, ori să încerce să-şi vândă apartamentele şi să se îndese în locuinţe mai mici. Piaţa imobiliară, care este, deja, săracă în cumpărători şi copleşită de oferte de vânzare, va fi sufocată de noile oferte de apartamente. Iar preţurile locuinţelor nu se vor putea duce decât într-un singur sens: în jos, ca bolovanul. Şi, nici măcar aşa, nu le va cumpăra nimeni! Exact aşa cum s-a întâmplat cu maşinile. Locuinţe pentru care proprietarii vârstnici au muncit din greu, o viaţă întreagă, pentru a le achita, apartamente pentru care tinerii au de plătit la bănci rate năucitoare, întinse pe zeci de ani, vor valora… mai nimic.
Subvenţionarea gigacaloriei, de-a lungul anilor, s-a acordat, prosteşte, tuturor celor din sistemul centralizat, indiferent de venituri. Dacă eliminarea ei se va face la fel, adică la grămadă, măsura va diminua, cu siguranţă, cheltuielile statului. Însă, cu preţul prăbuşirii pieţei imobiliare. Şi, implicit, a sectorului de construcţii.

Despre autor: