EDITORIAL - Reforma educaţiei şi exemplul finlandez

: Vas-Gal Lorant

În cursul zilei de miercuri, 3 februarie, Ministrul Educaţiei, Daniel Petru Funeriu, a declarat, la reuniunea de iarnă a Consiliului Naţional al Rectorilor, că „pe timpul mandatului meu, instituţia pe care o conduc va fi un foarte bun partener pentru toţi cei care vor să facă un învăţământ superior de calitate, pentru toţi cei care ştiu cum să facă acest învăţământ superior de calitate, şi mai mult, pentru toţi cei care pot să facă un învăţământ superior de calitate."
În acest sens ministrul şi-a propus patru linii de acţiune, şi anume diferenţierea universităţilor în funcţie de misiunea specifică, reforma politicilor de resurse umane, modernizarea managementului cu respectarea şi întărirea autonomiei universitare şi, poate cel mai important, finanţarea diferenţiată în funcţie de calitatea programelor de studiu.
Finanţarea, mai ales la nivelul învăţământului superior, ar trebui să ţină cont, fără îndoială, de capacitatea universităţilor de a demara şi de a duce la bun sfârşit programe de studiu de calitate. Ţinând cont de acest criteriu, s-ar putea realiza, de asemenea, ierarhizarea universităţilor, de care s-a tot vorbit în ultimul timp.
Planul propus de ministrul Petru Funeriu este cât se poate de coerent. Trebuie găsite, însă, modalităţile concrete de punere în aplicare a acestuia, pentru că, pe termen lung, ar putea constitui primul pas al reformei educaţionale. Mai mult decât atât, ministrul Educaţiei s-a dovedit extrem de inspirat, atunci când şi-a propus stabilirea unei relaţii de cooperare între România şi Finlanda, pentru a crea un spaţiu european al calităţii sistemului educaţional.
În urma discuţiilor între ministrul Petru Funeriu şi ambasadorul Finlandei la Bucureşti, Excelenţa Sa doamna Irmeli Mustonen, partea română a obţinut sprijin şi informaţii privind structura, conţinutul şi metodologia de aplicare a curriculumului şcolar.
Este un pas uriaş, pentru că, trebuie menţionat, sistemul educaţional finlandez este unul dintre cele mai performante din lume, mai mulţi specialişti încercând, de-a lungul timpului, să afle secretul succesului finlandezilor în materie de învăţământ.
Într-o sinteză a diferenţelor de sistem educaţional, respectiv între cel românesc şi cel finlandez, conf. univ. dr. Vasile Cernat scotea în evidenţă faptul că politicile şi reforma educaţională curajoasă au adus Finlanda în poziţia de lider mondial. Ce-i drept, chiar în perioadă de criză, la ei, educaţia a rămas o prioritate.
Calitatea profesorilor finlandezi este deosebită. În Finlanda profesorii trebuie să aibă o facultate ca să predea la grădiniţă, şi masterat ca să predea la şcoală. Meseria de profesor este foarte căutată, şi procesul de selecţie este foarte strict, fiind aleşi doar cei mai buni 10% dintre profesori.
Învăţământul este gratuit, oferind şanse reale şi celor născuţi în familii cu status socio-economic scăzut. În Finlanda nu trebuie plătit pentru serviciile educaţionale, nici pentru facultate, masterat sau doctorat. Mai mult decât atât, elevilor li se asigură un prânz gratuit şi transport gratuit, dacă locuiesc la mai mult de 8 km de şcoală.
Profesorii lucrează mai puţin decât în alte ţări, iar elevii au foarte puţine teme pentru acasă. Nu este supervizată nici activitatea profesorilor, care sunt liberi să aleagă materialele necesare atingerii standardelor naţionale. Se merge pe încredere şi, cu toate acestea, dragostea de carte a finlandezilor este deosebită. Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că, la naştere, fiecare finlandez primeşte din partea statului un pachet de cadouri, unul dintre acestea fiind o carte.
Avem, deci, multe de învăţat de la finlandezi şi sper ca, în acest sens, relaţia de cooperare între România şi Finlanda, în materie de educaţie, să fie cât mai fructuoasă.

Despre autor: