EDITORIAL - Model de integrare europeană

: Vas-Gal Lorant

Atunci când vorbim despre Uniunea Europeană şi posibilităţile de dezvoltare economică, ce derivă din statutul de membru UE, povestea Irlandei este cât se poate de edificatoare.
Înainte de 1973, momentul aderării la Uniunea Europeană, Irlanda era un stat, putem spune, în mare parte agrar. În câţiva ani, însă, s-a transformat într-o ţară modernă, extrem de dezvoltată din punct de vedere tehnologic.
Irlanda era, practic, o ţară săracă înainte de 1973, iar progresul furtunos al ţării a atras atenţia mai multor state europene, care au realizat că au multe de câştigat de pe urma aderării la UE. Fireşte, şi repet, încă o dată, aderarea nu înseamnă integrare, aceasta din urmă fiind un proces greoi, care implică, cel puţin la început, multe sacrificii. Unele state, insuficient pregătite pentru a fi membre ale Uniunii Europene, pot chiar să sufere de pe urma procesului de integrare. Motivul, care stă la baza acestui fapt, este simplu. Discrepanţele existente între statele dezvoltate şi cele slab dezvoltate pot fi atât de evidente, încât în contextul concurenţei între ţările membre UE pe piaţa unică europeană, statele sărace sunt, de-a dreptul, sufocate.
Totuşi, cazul Irlandei a fost diferit. Ce-i drept, a beneficiat de ajutor comunitar, dar, mai mult decât atât, irlandezii s-au mobilizat exemplar. Atragerea fondurilor europene a devenit o prioritate pentru statul irlandez, iar ritmul halucinant al absorbţiei acestora este, şi astăzi, pomenit de ţările candidate la statutul de membru UE.
Irlanda a ajuns, în doar câţiva ani, în topul prosperităţii statelor europene. Între timp, alte ţări membre UE s-au dovedit mai puţin eficiente în procesul de integrare şi au avut de suferit de pe urma concurenţei şi incapacităţii de atragere a fondurilor europene. Ungaria a fost lovită destul de dur de această realitate, iar vecinii României din Nord-Vest au trebuit să suporte o serie de politici şi măsuri guvernamentale nepopulare. Şi asta în condiţiile în care Ungaria nu era considerat un stat sărac în momentul aderării la Uniunea Europeană, în 2004.
Din păcate, situaţia socio-economică a României (membru UE din 2007) începe să semene, din ce în ce mai mult, cu cea a Ungariei. Mai mult decât atât, suntem codaşi în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene, atât de necesare pentru dezvoltarea ţării. Şi să nu uităm că, în schimb, România contribuie cu sume însemnate la bugetul Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, până în momentul de faţă, ţara noastră s-a dovedit a fi o perdantă a integrării europene.
Revenind, însă, la Irlanda, trebuie menţionat faptul că, în ciuda progresului extraordinar al ţării după aderarea la UE, actualmente statul irlandez se confruntă cu o situaţie foarte delicată. Criza economică a lovit atât de tare modelul de succes al integrării europene, încât irlandezii au început să emigreze într-un număr însemnat. Fenomenul migraţiei nu este o noutate în Irlanda, iar destinaţiile preferate par să fie Statele Unite ale Americii (aproximativ 11,9% din populaţia SUA îşi declară origini irlandeze), Australia, Canada sau chiar Noua Zeelandă. Potrivit relatărilor presei centrale şi internaţionale, plecarea tinerilor este unul dintre efectele cele mai vizibile ale recesiunii, care a contractat economia ţării cu 7,3% în 2009.
În contextul crizei economice, a disponibilizărilor masive şi a incapacităţii absorbţiei banilor europeni, România se va confrunta cu o situaţie similară. Mai mult decât atât, dacă statul român nu se va concentra pe atragerea fondurilor europene (până la ultimii eurocenţi), integrarea europeană va continua pe un drum pavat cu multe sacrificii şi prea puţine beneficii economice. În acest sens, cu toate că, în momentul de faţă, Irlanda suferă de pe urma crizei economice, modelul succesului irlandez al integrării europene ar trebui însuşit şi chiar reprodus de România.

Despre autor: