Cum este şcoala azi, aşa va fi ţara mâine - Păcurariu Liliana director Gimnaziul „Friedrich Schiller”

: Alexandra Jinga

Reporter: Care este primul lucru la care ne gândim când auzim vorbindu-se despre Gimnaziul „Friedrich Schiller”?

Păcurariu Liliana: Este singura şcoală multiculturală din oraş cu secţie germană maternă, şi singura şcoală în incinta căreia se găseşte o grădiniţă în limba germană.

Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi directorul unei instituţii de învăţământ?

P.L.: Este o onoare şi o satisfacţie. Satisfacţie din două puncte de vedere: profesional, cu elevi foarte bine pregătiţi şi, administrativ, reuşind în aceşti cinci ani de când sunt director, cu ajutorul partenerilor de la şcolile din Germania, să realizăm lucruri spectaculoase, cel mai spectaculos fiind înfiinţarea unei grădiniţe de stat cu predare în limba germană maternă, cu fonduri exclusiv de la partenerii din Germania.

Rep.: Care sunt cele mai importante realizări de când sunteţi directorul Gimnaziului?

P.L.: Cea mai importantă realizare este înfiinţarea acestei grădiniţe, acum trei ani, iar anul acesta, în vacanţa din februarie, am extins-o cu încă o sală. Avem solicitări până în 2013. Am amenajat câteva săli de clasă cu termopane, parchet, mobilier, asfaltarea curţii interioare, a porţiunii din faţa şcolii, rampe pentru oameni cu handicap, schimbarea destinaţiei unor săli de clasă pentru funcţionarea întregii şcoli în schimb de dimineaţă, construirea unei magazii, foarte necesară pentru depozitarea băncilor pe care nu le mai folosim, dar totul cu ajutorul sponsorizărilor. Noi nu avem venituri proprii, sala de sport nu se închiriază iar chioşcul alimentar care exista acum doi ani, nu mai există, pentru că Primăria este în litigiu cu proprietarul acestuia, iar terenul fiind al Primăriei, nu putem organiza licitaţia.


Rep.: În ultima perioadă, vedem cu toţii că nu puţine sunt nemulţumirile cadrelor didactice. Principala lor problematică este de natură financiară. Cât de justificat este, în prezent, salariul unui profesor?

P.L.: Am înţeles că se dau diferenţele pentru învăţătorii care au devenit profesori pentru ciclul primar şi educatoarele care au devenit profesori pentru ciclul preşcolar. După părerea mea, ei au fost motivaţi, şi este o corectare a acestei remuneraţii, şi sunt, la momentul actual, satisfăcuţi pentru că meritele le sunt recunoscute şi din punct de vedere financiar. La cadrele didactice tinere, într-adevăr, salariile sunt mici, şi neavând nici suficientă experienţă pedagogică, nu sunt suficient de motivaţi pentru a organiza activităţi extracurriculare sau consultaţii cu elevii pentru diverse concursuri. Cei care suntem mai în vârstă, având gradul I şi vechimea respectivă, nu putem spune că nu suntem suficient de remuneraţi. Singura mea problemă, fiind şi profesor de matematică, este că nu înţeleg de ce nu mai sunt plătite orele suplimentare. Spre exemplu, şcoala noastră are doi paznici şi nu reuşim să acoperim paza în week-end. Până acuma le plăteam ore suplimentare iar singura mea nemulţumire este acest lucru, pentru că şcoala nu dispune de fonduri pentru introducerea alarmelor, aşa cum au alte şcoli. Avem două cabinete de informatică, iar din această cauză, nu putem lăsa şcoala nesupravegheată.


Rep.: Îmi puteţi spune care este cel mai mare şi cel mai mic salariu obţinut de un cadru didactic?

P.L.: 1050 institutor I şi 2090, vechime 35 de ani gradul I.

Rep.: Ar trebui plătiţi profesorii în funcţie de rezultatele obţinute?

P.L.: Nu prea sunt de această părere. Apreciez colegii care reuşesc să ridice la un nivel mediu sau la nivel de limită, elevii mai puţin dotaţi. Aceşti elevi, de regulă, au şi probleme de disciplină, iar, ca profesor, dacă reuşeşti să-l educi, să-i creezi un comportament adecvat pentru vârsta lui, mi se pare un efort mult mai ridicat decât al celor care lucrează cu copii foarte buni, cu rezultate bune. În mod clar acei copii sunt sprijiniţi de părinţi şi fac chiar ore suplimentare acasă. Nu este efectiv o muncă a cadrului respectiv, ci este un cumul de cunoştinţe adunate de la părinţi.


Rep.: Ce părere aveţi despre predarea unor ore în particular?

P.L.: Cadrele didactice, dacă ar fi suficient de motivate, ar organiza la şcoală consultaţii şi atunci chiar nu ar mai fi nevoie de ore private acasă. Dacă se va reduce programa şi se va merge pe competenţe, atunci clar vor dispărea şi aceste ore private iar copilul îşi va putea dobândi la şcoală competenţele respective, nefiind obligat să asimileze atâtea informaţii, pe care, de multe ori, nu le mai foloseşte niciodată.
Am înţeles că de la toamnă se vor schimba manualele. Aşteptăm măsurile de la Minister care prevăd, în noua lege, că se va reduce programa. Cei de la secţia germană şi maghiară au patru ore în plus, iar elevul de clasa I este foarte obosit la ora unu. Asta necesită odihnă după ore, iar apoi intervine ajutorul părinţilor sau al terţilor şi aşa apar acele ore private. Un copil atât de mic nu poate rezista la un număr mare de ore, nu este suficient de matur.

Rep.: Care este numărul elevilor şi al cadrelor didactice aflate în subordinea dumneavoastră?

P.L.: Avem trei structuri, grădiniţa, şcoala care presupune învăţământul primar şi gimnazial, şi învăţământul cu frecvenţă redusă, care se derulează două săptămâni dintr-o lună, unde avem elevi care nu şi-au făcut şcoala la vremea respectivă, elevi repetenţi iar cu aceştia în total avem 607 elevi iar cadre didactice 53.


Rep.: Care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă, în prezent, Gimnaziul „Friedrich Schiller”?

P.L.: Probleme de disciplină nu avem, iar la frecvenţă redusă ne mai ajută şi Poliţia Comunitară. Pe de altă parte, clădirea este foarte veche, are 40 de ani, iar structura nu este foarte rezistentă pentru că a fost subzidită acum şapte ani, iar porţiunea dinspre calea ferată, datorită trepidaţiilor căii ferate şi datorită Mureşului care este în spate, terenul este mlăştinos şi se lasă. Probabil că vom intra într-un program de reabilitare. Fonduri suficiente nu sunt şi nici nu vor fi niciodată, dar ne-am dori ca toate sălile de clasă să aibă termopane, să avem centrală proprie, iarna să nu mai depindem de blocuri. Sunt investiţii mari, care nu depind de noi. Programele aceste sunt organizate de Primărie, dar ne va veni şi nouă rândul când vom fi incluşi în programele respective de reabilitare. Pentru problemele mai mărunte, am avut în noiembrie un proiect la Primărie, legat de schimbul de experienţă cu nemţii, unde am obţinut 28 de milioane lei vechi pentru acest schimb. Banii respectivi sunt foarte importanţi pentru noi şi îi drămuim cum putem. Nu a existat vară să nu modificăm, să nu igienizăm, să nu zugrăvim sau să modificăm ceva, dar nu cu firme ci cu muncitorul şcolii.






Rep.: Ce activităţi mai importante urmează să organizaţi?

P.L.: Avem foarte multe activităţi, dar cea mai importantă are loc în 10-24 aprilie, când, o clasă însoţită de două cadre didactice, merg în Germania două săptămâni, într-un schimb de experienţă şi, ulterior, în 16 mai, vin colegii noştri din Germania aici. Atunci se vor organiza mai multe evenimente. Este al patrulea an în care organizăm acel Maifest, ca şi în Germania, ei aducând cârnaţii bavarezi şi mâncarea lor tradiţională, iar noi prăjiturile. Se organizează în curtea şcolii, cu tombole şi activităţi.

Rep.: Care este cel mai important sfat, pe care îl puteţi da elevilor, legat de viitorul lor?

P.L.: Să nu mai asculte sau să nu mai vizioneze tot felul de exemple negative, de exemplu, că se poate deschide o afacere, sau poţi ajunge cineva neavând şcoală. S-a încetăţenit această idee, nu mai contează nici liceul, nici facultatea. Poate că după 1990 a fost mai lesne, iar cei care au avut bani au investit şi sunt cu un pas înainte, dar părerea mea este că fără şcoală nu poţi face nimic. Şcoala te învaţă unde să cauţi şi contează foarte mult să ştii şi să te poţi informa. Şcoala îţi formează o cultură generală şi ar fi păcat să se meargă pe altă idee.

Despre autor: