Comori de cultură religioasă

: Corespondent

Evul mediu a fost o perioadă în care religia creştină s–a răspândit pe întreg cuprinsul Europei, când ea şi-a pus amprenta şi asupra culturii având şi un rol benefic, dar uneori prin unele acte fanatice a limitat răspândirea culturii laice, mai ales a ştiinţei. Cu toate aceste limite, locaşurile de cult, bisericile, mănăstirile au fost păstrătoare nu numai a religiei, dar şi a gândirii creatoare a slujitorilor ei. Numeroasele războaie ce au avut loc, în aceeaşi perioadă, au dus la distrugerea multor comori culturale, uneori la distrugerea totală a acestor lăcaşe de cult. Cu toate aceste necazuri oamenii bisericii au ştiut să ascundă, în perioade de pericol, aceste odoare şi să le scoată la lumină în perioadele mai sigure.
Ca multe dintre bisericile din judeţul nostru şi biserica din Solovăstru se mândreşte că a putut salva şi păstra câteva cărţi de mare valoare. Dintre ele se remarcă: Cazania lui Varlaam, tipărită la Iaşi în 1643, ce cuprinde predici într-o frumoasă limbă românească, carte ce a contribuit la formarea limbii literare româneşti, exemplar unic în zona Reghinului.
După ce mitropolitul Teofil în 1697 şi mitropolitul Atanasie Anghel accepta şi confirma unirea cu biserica catolică, preotul şi locuitorii din Solovăstru trec la religia Greco-catolică, dar la mijlocul secolului XVIII. pentru o perioadă de timp s-a revenit la religia ortodoxă. Aşa se explica, în parte, că în patrimoniul bisericii din Solovăstru sunt şi cărţi editate la Blaj, centru al religiei Greco-catolice, cât şi altele de dincolo de munţi.
Dintre cărţile editate la Blaj se numără un: Triod din 1771, care cuprinde cântări de utrenie şi vecernie din cele 10 săptămâni ce preced Postul Mare, un Minologhion din 1781 ce cuprinde utrenii şi vecernii care se cântă pe tot parcursul anului şi un Octoih din 1825, cu cântări ale învierii pe glasuri.
De dincolo de Carpaţi se găseşte un Ceaslov tipărit la Târgovişte în 1715, sub îndrumarea mitropolitului Antim Ivireanu şi un Evangheliar tipărit la Râmnicu Vâlcea în 1746, cu o prefaţă semnată de episcopul Climent. Ca o curiozitate, pe una din primele pagini apare o litografie cu stemele Moldovei şi ţării Româneşti reunite.
Dintre lucrările mai noi amintim o Evanghelie apărută la Sibiu în 1859 sub îndrumarea episcopului Andrei Saguna, unde apar datele la care urmau să se sărbătorească Paştele în perioada 1860 – 1940 şi Noul Testament tipărit la Viena în 1868. De o reală valoare este şi clopotul cel mic, de la biserica din Solovăstru, cu o greutate de 108 kg, notat în inventar ca fiind din 1798 şi care conform tradiţiei ar fi aparţinut Mănăstirii Capu Dealului, ce a existat pe teritoriul localităţii Solovăstru.
Toate cărţile sunt înscrise în patrimoniul naţional şi pentru o mai bună păstrare, preotul bisericii din Solovăstru, părintele Ganea Adrian a hotărât că aceste cărţi să fie duse şi depozitate la Protopopiatul Tîrgu Mureş. Ele rămân în inventarul bisericii din Solovăstru în amintirea celor care înruntând atâtea necazuri au reuşit să le păstreze pentru noi şi urmaşii noştri.

Despre autor: