Cătălin vrea să câştige duelul

: Christian Stan

Înaintea duelului la care a fost “condamnat” în cadrul show-ului “Dansez pentru tine”, Cătălin Josan ne-a acordat un interviu în care ne povesteşte cât de greu i-a fost să se acomodeze cu programul infernal al antrenamentelor.
Ai urmărit până acum ediţiile anterioare ale emisiunii “Dansez pentru tine”? Cât de dificil ţi se pare acum când concurezi?
Urmăream “Dansez pentru tine”, dar nicio clipă nu am crezut că este atât de greu cum mi se pare că este acum. Nu greu în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă solicitant. Pe lângă timpul pe care îl petreci zi de zi în sala de repetiţii, intervine şi implicarea emoţională pe care nu o conştientizasem privind la televizor. Devii una cu cazul pentru care lupţi, conştientizezi că de tine depinde într-un procent foarte mare reuşita, şi speri şi vrei şi faci tot ce este omeneşte posibil să reuşeşti să ajuţi. S-a avut încredere în mine atunci când am fost ales pentru acest caz şi mi-ar fi foarte greu să mă iert, eu pe mine în primul rând, dacă nu aş face tot ce pot.
Ce ai simţit când ai aflat că eşti la duel?
Am fost dezamăgit… Puţin demoralizat… Dar, gândindu-mă la Alexandru şi la cât de motivat este să el meargă mai departe zi de zi, am trecut repede peste moment şi am început o nouă săptămână de antrenamente la sfârşitul căreia sper ca rezultatul să fie mult mai bun decât vinerea trecută. Am avut emoţii, şi eu şi Andreea, ne-am gândit non stop la speranţele pe care fratele şi părinţii ei şi le-au pus în noi, iar acest lucru s-a văzut. Nu suntem nişte dansatori profesionişti nici unul dintre noi, lucru care este probabil clar pentru toată lumea. Însă vă putem asigura că mai mult suflet de atât nu cred că se poate pune în realizarea unui vis!

Ţi-ai încurajat cunoştinţele să sune să te “salveze”?
Normal! Am scris chiar o scrisoare deschisă către toţi susţinătorii mei, pe site-ul meu, catalin.umusic.ro. Cred că ideea care mi-a venit va plăcea foarte mult şi sper să văd cât mai multe reacţii acolo!
Ce anume te-a impresionat cel mai mult la cazul pentru care lupţi?
Dansez alături de Andreea care visează să-i poata oferi fratelui său grav bolnav tratamentele necesare, proteza pentru picior şi un trai civilizat. Fratele Andreei s-a născut cu o malformaţie la inimă şi a fost operat la vârsta de 14 ani pe cord deschis. Din blocul operator a căpătat un microb în urma căruia a făcut septicemie. După operaţia pe cord deschis medicii i-au uitat un cateter în artera femurală, în urma căruia a trebuit să i se facă intervenţii chirurgicale deoarece făcuse deja o tromboză şi s-a ajuns la concluzia că trebuie amputat piciorul drept ca să îi fie salvată viaţa. Din cauza situaţiei lui Alex, mama a renunţat la serviciu, dar şi ea are probleme de sănătate, suferă de tensiune şi urmează tratament. Pe voi ce v-ar impresiona mai mult la acest caz? Eu cred că tot ceea ce au trăit Alex, Andreea şi părinţii lor în ultimii 25 de ani este copleşitor. Cel mai impresionant din punctul meu de vedere este faptul că Alex se trezeşte zilnic cu aceeaşi poftă de viaţă! Ar trebui să luăm cu toţii exemplul lui şi să facem tot ce se poate pentru a-i uşura viaţa măcar de acum încolo! Atât lui, cât şi părinţilor care au făcut nişte sacrificii incredibile până acum!
Care au fost cele mai mari greutăţi la antrenamente?
Trebuie să aveţi în vedere faptul că eu nu sunt un dansator de profesie şi nici măcar vreun tip sportiv. Aşa că începând această serie de antrenamente fără niciun fel de pregătire fizică a fost destul de greu să facă faţă până şi febrei musculare! Acum sunt mult mai bine, am intrat în ritm, încep să mă pot concentra pe scheme de dans mai pretenţioase.

Despre autor: