În vizor: Microîntreprinderile

: Vas-Gal Lorant

Guvernul doreşte să aducă bani la bugetul de stat prin orice mijloace şi cât mai curând posibil. Strategia s-ar putea dovedi, însă, deficitară din mai multe puncte de vedere. Sectorul privat a fost, şi aşa, supus unei presiuni extraordinare în cursul anului trecut, multe întreprinderi ajungând să treacă prin procesul insolvenţei.
Pe timp de criză economico-financiară mărirea taxelor sau a impozitelor poate reprezenta o soluţie, dar numai pe termen scurt. Statele europene dezvoltate chiar au recurs la scăderea unor taxe, pentru a motiva întreprinzătorii şi pentru a atrage investitori străini în ţară.
În România lucrurile stau, însă, altfel. Dacă până acum întreprinzătorii mici şi mijlocii au trebuit să facă faţă unor politici fiscale aberante, acum a venit rândul microîntreprinderilor.
Într-un comunicat, remis de Ministerul Finanţelor Publice, aflăm că „în conformitate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sistemul de impozitare pentru microîntreprinderi, a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2009, prin modul de reglementare a cotelor de impozitare numai pentru anii 2007-2009."
Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2010, microîntreprinderile, care până la data de 31 decembrie 2009 au aplicat prevederile Titlului IV din Codul fiscal (impozitul pe veniturile microîntreprinderilor), vor intra în categoria contribuabililor plătitori de impozit pe profit, potrivit Titlului II „Impozitul pe profit" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai pe înţelesul tuturor, microîntreprinderile, care, până la sfârşitul anului trecut, plăteau un impozit de 3% pe venit sunt trecute, automat, în categoria plătitorilor cotei unice de 16% pe profit. Acest lucru înseamnă, practic, că firmele (microîntreprinderi) trebuie să decidă ce vor face în perioada imediat următoare, şi anume se vor transforma în persoane fizice autorizate (dar aici situaţia devine complicată, când vine vorba de angajări), îşi vor asuma plata cheltuielilor suplimentare, respectiv a cotei unice, sau îşi vor desfiinţa afacerea.
Din păcate, însă, urmărind mersul vânzărilor în această perioadă, a ajunge pe profit devine o sarcină grea, iar impozitele, taxele şi cheltuielile suplimentare, în general, ar putea falimenta mai multe microîntreprinderi.

Despre autor: